Muntii Cernei
Iesind din Baile Herculane, luand-o pe drum la stanga, pe partea stanga se afiseaza muntii Cernei, in timp ce, pe partea stanga apar muntii Mehedinti. mergand pe drum, tot pe partea muntilor Cernei este lacul 7 izvoare, cunoscut pentru apele termale. Mai incolo se gaseste motelul Dumbrava, loc ideal de stat, sau de pus cortul langa, de folosit ca si base camp pentru expeditiile prin imprejurimi. Pe langa numeroase varfuri si creste (pe care nu am apucat sa pe pargurg), apropiere se gasesc si cascade si chei minunate.
Primul traseu a fost catre cascada Vanturatoarea. De la motel Dumbrava ne-am intors pe drum catre baile Herculane vreo 2 km si am trecut valea Cernei. Am urcat prin padure pe firul apei si pe alocuri dupa marcaj pana in dreptul cascadei. Privelistea era superba: cascada, nu prea mare, in trepte. Se putea ajunge atat la baza ei (nu fara sa te uzi), cat si deapsupra, pe un platou.
Urmatorul traseu pe care l-am urmat ar fi trebuit sa fie cheile Prisacinei. Plecand de la motel Dumbrava, de data aceasta in partea opusa, pana la primul pod, am urmat mai apoi marcajul de banda galbena. Era un drum destul de lat care, la un moment dat se intersecta cu un drumulet mai micut. Marcajul, desenat pe gardul unei case arata ca ar fi trebuit sa urmam drumul mai mic. Crezand ca probabil a fost mutat gardul si intreband un localnic, am luat totusi drumul mai lat si am urcat prin padure de-alungul raului. Sus, peisajul era minunat, se vedeau muntii Mehedinti. Abia cand ne-am intors ne-am dat seama ca acelea erau cheile Drastanicului si nu cheile Prisacinei.

Am ajuns pana la urma si in cheile Prisacinei, urmand traseul de banda galbena (chiar urmandu-l de data asta). Vroiam sa urcam pana in satul Dobraia si de acolo sa ajungem pe varful Arjana. Bineinteles ca, din nou, socotelile ne-au fost date peste cap. Mergand prin chei, am pierdut traseul, si am ales varianta de a urca direct in sus, prin padure, pe o panta destul de abrupta (noroc cu betele de schi, ideale atat pentru uracat cat si pentru speriat soparle si vipere). Cand s-a terminat padurea, am dat peste o pajiste minunata si peste un grup de case (credeam noi satul Dobraia).


Ei bine nu! Ni s-a spus ca Dobraia era de fapt 2 dealuri mai incolo si, o batranica simpatica (cu un limbaj destul de greu de inteles pentru niste Ardeleni) ne-a si indicat poteca pe care sa o luam. Mai mult ne-au ajutat scrijeliturile de nume de pe copaci ca sa dibuim drumul. De la biserica din sat (satul are vreo 4-5 case, nu am vazut mai multe), am coborat pana pe valea Cernei pe marcajul de punct galben, pana la podul de unde am pornit. Am renuntat la a mai face varful pentru ca ocolul ne-a luat foarte mult timp.
Muntii Cernei sunt foarte frumosi si, sunt convinsa, au mult mai multe peisaje de oferit decat am vizitat tura asta. Din pacate nu sunt foarte bine marcati si nici foarte umblati.